In 1964, in urma reorganizarii fotbalului din Galati, clubul Otelul a fost format pentru a reprezenta lucrarile de otel Galati nou infiintate. Dupa trei sezoane in Divizia D, Otelul a fost promovat la Divizia C la sfarsitul sezonului 1966–67 si la Divizia B dupa un alt sezon. Promovarea din 1968 a fost intr-un concurs strans cu Gloria Barlad; ambele echipe au incheiat sezonul cu 35 de puncte, dar Otelul a avut un diferential +23 de goluri fata de Gloria +21. Echipa de promovare din Otelul din 1968 a cuprins: Serbanoiu, Berechet, Rusu, Florea – Boeru, Coman, Secaseanu, Luban, Halmagy, Mosneagu, Cernega, Brustiuc, Niculescu, Morohai, Leca, Ion Ionica, Ailoaiei, Obreja, Campeanu, Draghiescu si Ogescu; cu antrenorii Gh. Draghiescu si Pompiliu Ionescu.
Cresterea Otelul a dus la declinul lui Siderurgistul, care a fost echipa primara a orasului si a jucat finala Cupa Romaniei din 1963. In 1967, Siderurgistul si-a cedat locul in liga a doua la Politehnica Galati si a disparut din fotbalul romanesc. Dupa ce Otelul a terminat doua sezoane in liga a doua, ajungand pe locul 9 atat in 1968–69, cat si in 1969–70, a avut loc o alta reorganizare a fotbalului local, iar Otelul si-a schimbat numele in FC Galati, iar mai tarziu in FCM Galati, formand in esenta un nou club, cunoscuta mai tarziu sub numele de Dunarea Galati. Intre 1974 si 1980, aceasta echipa a obtinut trei sezoane in Divizia A. Intre timp, unii dintre jucatorii fostei Otelul s-au transferat la clubul Divizia C Dacia Galati, care in 1972 a reinviat numele Otelul.
Otelul nu si-a pierdut complet identitatea dupa aceasta manevra, iar in sezonul 1973–74 a revenit in liga a doua, terminand pe locul 7. Cu toate acestea, echipa a terminat sezonul 1974–75 pe locul 17 cu doar 24 de puncte si a fost retrogradata in Divizia C, apoi s-a desfiintat. In 1976, conducerea industriei siderurgice a decis restabilirea Otelulului, alaturarea campionatului judetean (Divizia D) si urcarea la Divizia C si B. Din 1976 pana in 1977 pana in 1980–81, clasamentul lor a fost: locul 1 (Divizia D ); 11, 10, 9 si 1 (Divizia C). Echipa Otelul din 1980–81 a cuprins: Serbanoiu, Calugaru, Cucu, Bors, Castaian, Morohai, Ceacu, Ciurea, Patrascu, Pavel, Gheorghiu, Adamache, Ion Ionica, Basalic, Ticu, Potorac si Podet; cu antrenorul Petru Motoc.
Progresul si cresterea Otelul au fost mai dificile decat cele ale cluburilor traditionale romanesti de fotbal, datorita dizolvarii din 1970 a clubului in favoarea Dunarea Galati, reformarii Dacia Galati din 1972 si refundarii din 1975. In 1980, imediat dupa promovarea echipei in liga a doua, o decizie politica a judetului Galati a dat locul lui Victoria Tecuci, unii dintre jucatori ajungand in echipa din Tecuci, iar altii semnand cu Divizia C, Metalosport Galati, detinuta de fabrica Cristea Nicolae. Cu toate acestea, in vara lui 1982, a existat un schimb de schimb cand Metalosport a fost sacrificat pentru Otelul, permitand Otelul sa ajunga la proeminenta, dupa ani de zile in care a fost retinut.
Otelul a profitat de aceasta incredere politica si a terminat al treilea in sezonul 1982–83, al optulea in 1983–84 si al treilea in 1984–85 – dupa Petrolul Ploiesti si rivalul local Dunarea Galati. Otelul a terminat in ultimul sezon cu un record de 24–4–6, si 86 de goluri marcate cu 29 de acordate si au fost promovate la Divizia A. Echipa care a obtinut acea performanta a inclus: Calugaru, Ionel Dinu, Gh. Stamate, Oprea, Ciobanu, Popescu, Stoica, Radu, Ciurea, Burcea, Smadu, M. Stan, A.Stamate, Petrescu, Basalic, Rusu, Vaiscovici, Antohi, Bejenaru, Dumitru, Rotaru, Lala, Anghelinei, C. Stan, si Ralea; cu antrenorii Costica Radulescu si Ioan Sdrobis.
