Otelul Galati, singura echipa romaneasca care a invins pe Juventus Torino

Ce zi e azi? Daca intrebi orice galatean iti va raspunde fara ezitare: astazi este ziua meciului! Suntem pe 7 septembrie 1988 si Otelul va intalni pe stadionul Dunărea din Galați multipla campioana a Italiei, Juventus Torino, in Cupa UEFA.

Imi fac repede ghiozdanul si alerg catre scoala. De-abia astept ca termin orele si sa ajung acasa. Unchiul mi-a promis ca ma ia cu el la meci. Nu stiu cand au trecut orele, dar odata ajuns acasa stau cu ochii pe geam sa-i vad silueta inalta, impozanta si ma uit dupa nelipsita lui sapca de piele. In sfarsit, a venit! Cobor repede scarile si o luam pe jos, spre stadion. Cata zarva, ce forfota! Lumea se saluta, se imbratiseaza, cu totii avand acelasi drum: la stadion.

„Seminte, seminte!”, ne ademeneste o frumoasa domnisoara ciuturie. Unchiul imi da bani sa iau 2 cornete, dar domnita imi da trei. Am doar 10 ani si deja incep sa fac… cuceriri. Ajungem la stadion. Niciodata n-am vazut atata lume la un loc. Iar din piepturile tuturor se aude ca un stigat de lupta: „Otelul! Otelul!”. Echipele intra pe teren, intre timp cred ca s-au strans peste 30.000 de oameni care aplauda, canta, striga. Un batran langa mine are nelipsitul radio cu el si ne face semn sa tacem sa asculte primul unsprezece. Degeaba, vacarmul a cuprins toata arena. Il va afla de la crainicul stadionului, putin mai tarziu, in ovatiile suporterilor. Portar: Calugaru. In aparare – Borali, Anghelinei, Agiu si Gelu Popescu; la mijloc – Marius Stan, Burcea, Octavian Popescu si Profir si in atac Antohi si Ralea. Antrenorii formatiei noastre sunt „Procurorul” Cornel Dinu şi „Preotul” Ioan Sdrobiş. Acum este prezentata formatia italiana. Unii spectatori ii huiduie, altii ii aplauda. Eu si unchiul aplaudam. Pentru ca pentru mine fotbalul a fost si a ramas in primul rand un spectacol sportiv. In poarta „Batrenei Doamne” e Taconni, pe linia de fund joaca Napoli, Brio, Bruno si De Agostini, linia de mijloc e alcatuita din Cabrini, Marocchi, Rui Barros si danezul Laudrup, iar atacantii sunt Altobelli si Mauro, sub comanda antrenorului Dino Zoff.

Victorieeee! Am invins. Ceea ce parea foarte putin probabil la inceputul partidei s-a intamplat. Otelul castiga turul impotriva lui Juve cu scorul de 1-0, dupa un penalty transformat de Ion Profir. Lovitura de la 11 metri a fost scoasa de Ionel Drăgoi, faultat de De Agostini. Atat a retinut un pusti de 10 ani, pe atunci…

Alarma ceasului desteptator a fost inlocuita de alarga smartphonului care suna a treia oara. In sfarsit, reusesc sa ma trezesc. Ce zi e azi? 23 mai 2020. Ce vis frumos am avut…

Insa realizez ca n-a fost doar un vis! A fost mai degrama o reverie, o amintire draga, uitata intr-un colt al inimii. Ce vremuri traim?! Din cauza pandemiei de noul coronavirus nu se mai joaca fotbal, iar Otelul a acum in Liga a treia si acolo va ramane in acest sezon, campionatul fiind suspendat.

Cand am spus ca atat a retinut un pusti de 10 ani am mintit! Acum „pustiul” are 42 de ani si n-a uitat niciodata acea atmosfera fantastica, cu 30.000 de oameni in tribuna. Nu spun galateni, pentru ca erau oameni din satele si comunele alaturate, chiar si din judetele vecine care au venit sa fie aproape de echipa lor favorita: Otelul Galati. Ceea ce va rog si pe voi sa faceti, dragi prieteni, atunci cand spectatorii vor avea voie din nou pe stadioane. Sa fiti in tribuna si sa va sustineti favoritii! Asa cum ati dat inca o data dovada de loialitate, iar clubul galatean a renăscut din iubirea VOASTA, A SUPORTERILOR.

OTELUL SUNTEM NOI!

Semneaza: un suporter galatean